Configurarea unui proxy pe transportul HTTP al unui client de stocare răspunde la o singură întrebare: cum trimite acel transport cererile de stocare. O acreditare de identitate poate avea un alt client HTTP pentru obținerea tokenurilor.

Această distincție explică o contradicție aparent obișnuită: punctul final de stocare este accesibil prin proxy, dar SDK-ul eșuează înainte de a trimite operațiunea așteptată. Eșecul poate aparține obținerii acreditărilor către un punct final de identitate.

Înregistrați mai întâi care destinație a eșuat. Apoi examinați clientul HTTP furnizat constructorului de stocare și configurația folosită de implementarea acreditărilor. Urmați opțiunile proxy acceptate ale fiecărui transport. Pentru puncte finale de stocare și de token accesibile public pe o rută proxy publică permisă, lista de proxy-uri HTTP oferă candidați de punct final; nu presupuneți că setarea unui constructor reconfigurează fiecare obiect din aplicație.

EtapăDovezi utile
Obținerea tokenuluiPunct final de identitate, client selectat, provocare proxy sau eroare de conexiune
Cerere de stocarePunct final de stocare, pipeline configurat, răspuns final sau eșec de transfer

Țineți contul proxy separat de acreditarea Azure. O autentificare proxy reușită acordă o rută; serviciul destinație autorizează în continuare operațiunea Azure.

Răspunsurile istorice folosesc mai multe generații de clase Azure Storage Java, inclusiv API-uri mai vechi OperationContext și pipeline. Potriviți un exemplu cu SDK-ul și transportul HTTP pe care le folosește aplicația acum. Pentru SDK-ul Data Lake, o configurare comună a clientului HTTP pentru stocare și identitate arată ambele intrări ale constructorului. Reintroducerea unui tip de client învechit pentru a rezolva o problemă de proxy creează încă o cale de configurare de depanat.

Folosiți identificatori siguri de punct final în jurnale. URL-urile de stocare pot conține tokenuri de acces, iar un URL complet de proxy poate conține o parolă.

Articole similare