Schimbarea proxy-ului de sistem poate afecta mai mult decât fereastra testată. Pentru un test Chrome scurt puteți porni în schimb un profil separat cu un punct proxy explicit.

Porniți un profil dedicat testului

Exemplu de proxy HTTP pe Linux:

google-chrome --user-data-dir=/tmp/proxy-ip-check --proxy-server=http://203.0.113.10:8080

Folosiți un director nou rezervat testului și înlocuiți punctul de documentație cu proxy-ul real din serviciu sau lista de proxy-uri gratuite. Numele și locul executabilului Chrome depind de sistem și instalare.

Directorul separat de date ale utilizatorului contează. Chrome poate reutiliza un proces existent al profilului, deci o comandă lângă browserul obișnuit deja deschis nu dovedește aplicarea noului indicator proxy. Închideți procesul anterior de test înainte să relansați același profil cu alt punct.

Pentru o intrare SOCKS5

google-chrome --user-data-dir=/tmp/proxy-socks-check --proxy-server=socks5://203.0.113.10:1080

Chrome folosește aici schema socks5, nu scrierea socks5h din curl. Implementarea SOCKS5 din Chromium rezolvă numele destinațiilor prin proxy pentru cererile URL acceptate. Acceptă TCP, nu un releu UDP general, și nu acceptă autentificare SOCKS5 cu nume de utilizator și parolă. Un punct SOCKS protejat poate eșua din cauza capacităților incompatibile ale clientului, nu a unui IP nevalid.

Testați o destinație publică în acea fereastră

Deschideți o pagină de verificare IP în profilul dedicat. O pagină localhost este un test slab al rutei proxy, fiindcă Chromium are reguli implicite de ocolire pentru loopback și anumite adrese locale.

Testați și tipul de destinație necesar. O pagină HTTP reușită nu dovedește HTTPS CONNECT. Dacă profilul nu încarcă nimic, comparați același punct printr-o cerere mică din linia de comandă înainte de a modifica browserul; pentru un punct de ascultare HTTP vedeți testul HTTP cu curl.

Încheiați testul

La final închideți procesul Chrome dedicat. Comanda de mai sus nu a selectat profilul obișnuit. Separați profilul temporar de unul cu sesiuni personale; nu e nevoie de autentificare în cont pentru testul unui punct.

Pe Windows, dialogul obișnuit de proxy al sistemului este adesea mai simplu pentru utilizarea normală. Profilul separat e util când doriți intenționat o sesiune de test delimitată, nu o modificare persistentă a sistemului.

Articole similare