Un laptop poate primi corect proxy-ul biroului la autentificare și îl poate păstra după ce ajunge acasă. Scriptul de autentificare a rulat o singură dată; nu s-a abonat la fiecare modificare ulterioară a Wi-Fi. Procesarea în fundal a politicii de grup nu este o promisiune că un script de autentificare arbitrar va rula din nou la o tranziție.

Definiți explicit comportamentul ulterior:

  1. Declanșator: o aplicație administrată poate folosi notificările Network List Manager despre schimbarea conectivității pentru a reevalua starea. Notificarea în sine nu alege și nu scrie un proxy.
  2. Decizie: inspectați suficient starea actuală a rețelei. O singură adresă privată sau prima interfață enumerată este o dovadă slabă când Ethernet, Wi-Fi și VPN coexistă.
  3. Actualizarea clientului: aplicați setarea prin interfața folosită de clienți. Salvarea WinINet și notificările documentate de schimbare a setărilor și reîmprospătare sunt acțiuni separate; WinHTTP sau configurația privată a aplicației pot avea nevoie de altă cale.
  4. Lucrul existent: decideți dacă conexiunile deschise pot fi finalizate, trebuie reconectate sau trebuie oprite. O nouă alegere de proxy nu poate muta un socket stabilit către altă ieșire.

Pentru clienții participanți conștienți de proxy, PAC este alt proiect: păstrați selecția pe destinație în client, în loc să înlocuiți repetat un punct final static. Livrarea și politica sa de rezervă trebuie totuși să funcționeze în rețelele itinerante.

Articole similare