O sarcină cron Wget își poate alege propriul fișier de configurare proxy

Folosiți un fișier de pornire Wget explicit și căi absolute atunci când o sarcină programată nu vede configurația proxy folosită într-un cont interactiv.

O comandă Wget rulată de cron poate încărca configurația altui utilizator și un mediu diferit față de aceeași comandă într-un terminal interactiv.

Pentru GNU Wget 1.x, puneți setările relevante ale sarcinii într-un fișier pe care contul ei îl poate citi:

use_proxy = on
http_proxy = http://proxy.example:8080
https_proxy = http://proxy.example:8080

Un crontab de utilizator existent poate selecta explicit acel fișier:

15 3 * * * /usr/bin/wget --config=/home/reports/wget-proxy.conf --output-document=/home/reports/report.csv https://data.example/report.csv

Înlocuiți executabilul, configurația, calea de ieșire și URL-ul pentru sarcină. Căile absolute elimină încă o diferență față de directorul de lucru al unui shell interactiv.

În mod implicit, Wget citește mai întâi un fișier de pornire global, apoi fișierul de pornire al utilizatorului. WGETRC selectează locația ultimului; altfel Wget caută $HOME/.wgetrc. De aceea contează HOME și contul folosite de sarcina programată.

Setați deliberat intrările proxy necesare în fișierul ales. Lista de proxy HTTP poate oferi URL-uri candidate pentru descărcări publice de rapoarte pe o rută de proxy public permisă. Fișierul .wgetrc al unui cont root nu este automat configurația altui utilizator, iar copierea întregului fișier poate copia și opțiuni fără legătură.

Când configurația se potrivește, păstrați eroarea Wget reală din sarcină. O conexiune proxy refuzată, o provocare 407 și o eroare de certificat al destinației cer pași următori diferiți.

Articole similare