O parolă corectă la furnizor nu stabilește o acreditare potrivită pentru proxy-ul selectat efectiv. Începeți cu schema, gazda și portul acelui endpoint; un câmp gazdă acceptă de obicei doar un nume de gazdă sau un IP, nu un URL complet.

  1. Citiți întregul schimb de autentificare. Un 407 urmat de o reîncercare acceptată poate fi normal. Confirmați că rezultatul final este încă 407 înainte de a considera autentificarea respinsă.
  2. Comparați ruta și domeniul de aplicare al acreditărilor. Potriviți gazda/portul real și celelalte câmpuri definite de HttpClient 5 AuthScope implementat. Un port greșit poate lăsa BasicCredentialsProvider fără o intrare potrivită.
  3. Verificați metoda și identitatea. Proxy-ul a oferit metoda acceptată? Reîncercarea a folosit conexiunea așteptată? Operatorul solicită un cont calificat pe domeniu sau alt format documentat?

Folosiți API-ul versiunii majore instalate. O rețetă de cache de autentificare din HttpClient 4 nu se transferă neschimbată în versiunea 5. Folosiți cerințele de cont ale operatorului în loc să parcurgeți variante arbitrare de nume de utilizator.

Autentificarea preventivă este o altă alegere deliberată. Pentru o schemă compatibilă poate elimina un drum dus-întors, dar schimbă momentul în care ies acreditările și necesită un domeniu acceptat. Nu poate fi prima remediere pentru un endpoint nepotrivit sau o metodă neacceptată.

Păstrați identitatea proxy contestată, metoda, potrivirea domeniului și starea finală în diagnostice redactate. Parola și urmele brute care transportă acreditări nu sunt necesare pentru acea comparație.

Articole similare