Pentru o copie de lucru care încă folosește Bower, un .bowerrc din proiect poate furniza ruta pentru cererile HTTP ale pachetelor:

{
  "directory": "bower_components",
  "proxy": "http://proxy.example.net:8080",
  "https-proxy": "http://proxy.example.net:8080"
}

Îmbinați câmpurile proxy în obiectul JSON existent. Păstrați setarea reală a directorului proiectului dacă diferă de exemplu. O atribuire de shell precum SET HTTP_PROXY=... nu este o intrare JSON.

proxy se aplică destinațiilor HTTP; https-proxy se aplică destinațiilor HTTPS. Ambele pot numi același punct final de proxy HTTP. Pentru descărcări publice de pachete pe o rută care permite intermediari publici neautentificați, lista de proxy HTTP oferă candidați pentru acele valori. Schema de transport a proxy-ului însuși face parte din valoare.

Bower combină configurația din argumente de linie de comandă, variabile de mediu și fișiere de configurare. Un fișier de proiect este așadar o singură intrare, nu dovada valorii efective finale. Forma documentată de mediu include nume precum bower_https_proxy.

Mențineți directorul de lucru consecvent în automatizare. Bower caută configurația în ierarhia directorului de lucru, astfel încât pornirea lucrării într-un alt director poate schimba ce fișier de proiect participă. Dacă preluarea este delegată către Git, examinați ruta separată a copiei Git.

Articole similare