Înlănțuirea serverelor Dante 1.4 nu păstrează întregul set de comenzi SOCKS5. Manualul acceptă selectarea unui server superior prin blocuri route, folosind sintaxa de rutare din configurația clientului, și există trei restricții care merită stabilite mai întâi:

  • Comandă: înlănțuirea acceptă TCP CONNECT. O cerere reușită a browserului nu stabilește UDP ASSOCIATE sau BIND, chiar dacă o altă operațiune din aceeași aplicație are nevoie de ele.
  • Identitate: când ruta superioară oferă autentificare cu nume de utilizator și parolă, Dante transmite mai departe acreditările primite de la propriul client. Aceasta diferă de atribuirea unui cont separat de serviciu superior.
  • Încărcare: manualul documentează scalabilitate limitată și recomandă această facilitate doar pentru încărcări mici de clienți.

Acceptați fluxul de identitate în mod explicit. Încrederea în conexiunea clientului de intrare nu stabilește un transport criptat pentru acreditările trimise următorului proxy.

Definiți clienții permiși, destinațiile TCP și încărcarea preconizată ca fiind contractul real al lanțului. Dacă aplicația necesită UDP, verificați asocierea UDP și livrarea datagramelor pe o cale completă în loc să presupuneți că eticheta SOCKS5 a serverului autonom acoperă ruta înlănțuită.

Articole similare