Pentru o resursă de load balancer DigitalOcean existentă, păstrați fluxul de octeți al proxy-ului clientului cu protocoale TCP potrivite:

forwarding_rule {
  entry_port      = 3128
  entry_protocol  = "tcp"
  target_port     = 3128
  target_protocol = "tcp"
}

Păstrați destinația reală, restricțiile de rețea și verificările de stare în jurul acestui fragment. Clientul folosește adresa load balancerului, iar Squid primește fluxul pe listenerul său.

Un proxy forward acceptă destinații HTTP în formă absolută și CONNECT pentru HTTPS. Modul obișnuit de echilibrare a încărcării HTTP trebuie să sprijine explicit aceste conversații; numirea listenerului drept HTTP nu stabilește această compatibilitate.

Verificați mai mult decât portul: o verificare de stare TCP dovedește acceptarea, în timp ce un CONNECT autentificat către o destinație permisă testează contractul proxy-ului.

Verificați adresa sursă pe care o vede Squid înainte de a vă baza pe autorizarea IP. Metadatele protocolului PROXY, dacă sunt folosite, necesită suport la ambele capete și adaugă octeți înainte de cererea proxy. Goliți deliberate tunelurile active în timpul mentenanței destinației; eliminarea bruscă a procesului lor le întrerupe.

Articole similare