Browserul arată tot IP-ul vechi după configurarea unui proxy
Verificați dacă browserul a aplicat setarea, a ocolit site-ul de test, a reutilizat o pagină veche sau alt nivel de configurare.
Comparați IP-ul exact raportat de același serviciu de verificare înainte și după schimbare. Păstrarea autentificării, limbii sau regiunii pe un site nu dovedește că IP-ul public a rămas același.
- Faceți o cerere nouă în profilul configurat. Reîncărcați pagina de verificare sau folosiți butonul ei de actualizare și marca temporală a cererii. Un rezultat din curl sau alt browser nu descrie acest profil.
- Confirmați configurația activă. Firefox folosește o adresă doar în modul manual corespunzător; modurile de sistem, automat și fără proxy selectează diferit. În Chrome, examinați proxy-ul de sistem sau opțiunile profilului care rulează efectiv. O lansare poate reutiliza un proces existent; un director nou dedicat datelor utilizatorului clarifică un test separat bazat pe opțiuni de lansare. Dacă o extensie controlează setările, examinați-o.
- Verificați excluderile pentru URL-ul de test. Ocolirile manuale, rezultatele PAC și excepțiile sistemului pot lăsa o destinație directă. Evitați localhost ca test: Chrome ocolește implicit proxy-ul pentru loopback și anumite adrese locale.
- Comparați adresele potrivite. Punctul de ascultare configurat și ieșirea observată de destinație pot diferi. Dacă adresa raportată s-a schimbat față de rezultatul direct, dar diferă de intrarea din listă, proxy-ul poate funcționa totuși.
Dacă rezultatele directe și prin proxy rămân identice, încercați alt punct final cu același protocol de la serviciul propriu sau din lista de proxy-uri gratuite și căutați într-o urmă a clientului o încercare de accesare a proxy-ului ales. În Chrome, o captură NetLog poate urmări ruta acelei cereri. O cerere nouă care funcționează când proxy-ul nu poate fi accesat justifică investigarea rutării directe ori a unei rute de rezervă, în locul editării repetate a adresei.