Proxifier pentru Mac: direcționează o aplicație prin SOCKS și lasă restul direct
Folosește o regulă pentru o aplicație anume deasupra valorii implicite Direct, păstrează excepția localhost și verifică ce proces deține conexiunea.
Într-un profil Proxifier pentru Mac existent, configurează punctul final SOCKS în secțiunea Proxy Servers, folosind un candidat potrivit din lista de proxy SOCKS atunci când ruta aplicației către o țintă publică permite un intermediar public, apoi adaugă o regulă Proxification care selectează aplicația dorită.
Lasă criteriile de gazdă țintă și port ale acelei aplicații pe Any dacă toate conexiunile ei acceptate trebuie să folosească proxy-ul. Alege proxy-ul salvat ca acțiune a regulii și lasă acțiunea regulii Default pe Direct.
| Ordinea regulii | Potrivire | Acțiune |
|---|---|---|
| Localhost | Excepția loopback existentă | Direct |
| Aplicație selectată | Aplicația aleasă, alte criterii Any | Proxy SOCKS salvat |
| Implicit | Conexiunile rămase | Direct |
Regulile sunt evaluate de sus în jos. Toate criteriile dintr-o regulă trebuie să se potrivească. De aceea, o regulă anterioară mai largă poate împiedica regula specifică aplicației să intre în vigoare.
Verifică în jurnalul conexiunilor aplicația și acțiunea selectată. Un proces auxiliar poate deține o conexiune în locul aplicației vizibile; adaugă-l intenționat dacă aparține aceleiași politici.
Documentația Mac descrie rutarea conexiunilor TCP. Tratează politica de rezolvare DNS și suportul UDP ca abilități separate. Alegerea aplicației singură nu demonstrează că fiecare operațiune de rețea asociată acesteia urmează acest proxy.