Dacă o cerere directă ajunge la o redirecționare, iar schimbul următor eșuează pe un proxy, examinați tranziția. Requests reconstruiește setările legate de proxy pentru redirecționări și poate consulta din nou mediul atunci când Session are încredere în el.

Valoarea mapăriiCe se întâmplă în timpul fuziunii
NoneCheia este eliminată, lăsând o intrare lipsă pe care o trecere ulterioară o poate completa din mediu.
Un șir golValoarea explicită rămâne; poate păstra intenția de rutare directă pentru acea schemă.

Pentru o Session existentă, furnizați schemele de destinație implicate în operațiunea directă:

response = session.get(
    'https://example.com/start',
    proxies={'http': '', 'https': ''},
    timeout=15,
)

Verificați mapări suplimentare specifice gazdei și adaptoare personalizate dacă aplicația le oferă. Această intrare de rutare nu anulează fiecare politică posibilă pe care o implementează acele componente.

Păstrați fiecare URL în diagnostic

Înregistrați URL-ul original, fiecare locație de redirecționare, starea răspunsului și etapa care eșuează. Trecerea de la HTTP la HTTPS schimbă cheia de schemă relevantă; o gazdă nouă poate cădea în afara regulii de ocolire a primei gazde. Un raport care conține doar URL-ul inițial ascunde ambele tranziții.

Observarea unui singur răspuns cu urmărirea redirecționărilor dezactivată poate dezvălui granița. Examinați locația ca date înainte de a decide să o solicitați; nu trimiteți fără discernământ acreditările originale către o destinație nouă.

O Session dedicată cu descoperirea mediului dezactivată este o altă opțiune atunci când aplicația deține în mod deliberat toate intrările de rutare și încredere. Aceasta afectează și descoperirea automată a acreditărilor și a CA, așa că alegeți-o ca politică a aplicației și nu ca reparație de rutină a redirecționării.

Articole similare