Un server FTP care primește o conexiune TCP prin intermediul unui proxy SOCKS vede partenerul care a deschis conexiunea de ieșire a proxy-ului. Negocierea SOCKS a avut loc între client și proxy; nu este un antet suplimentar de identificare livrat către FTP.

Înregistrați IP-ul și portul sursă ale partenerului, adresa și portul destinației, protocolul de transport și o marcă de timp precisă cu o bază temporală clară. O adresă de ieșire partajată poate reprezenta mulți clienți simultani, așa că IP-ul singur este o cheie de corelare slabă.

Potrivirea conexiunii de ieșire cu o conexiune anterioară a clientului necesită înregistrări de la intermediar și de la orice traducere de adrese relevantă. Acele înregistrări pot să nu existe sau să nu mai fie disponibile. O captură de pachete pe partea destinației nu poate reconstrui o mapare lipsă.

Anteturile de redirecționare HTTP sunt un alt mecanism și nu însoțesc FTP-ul obișnuit. Chiar și în HTTP, un câmp declarat de client original necesită o proveniență de încredere; textul arbitrar furnizat de client nu stabilește cine a operat o conexiune.

Articole similare