În gemul httpclient Ruby, primul argument opțional al HTTPClient.new identifică un proxy. Nu este site-ul web pe care clientul ar trebui să îl aducă.

require "httpclient"

client = HTTPClient.new("http://proxy.example.net:8080")
response = client.get("https://example.com/")

Constructorul alege intermediarul, inclusiv un endpoint public selectat din lista de proxy-uri HTTP; get primește destinația. Dacă transmiteți lui new URL-ul unui site, biblioteca poate interpreta acel site ca proxy și poate raporta o eroare de proxy neacceptat.

Dacă nu se dorește un proxy explicit, construiți HTTPClient.new fără argument de destinație și transmiteți URL-ul în cerere. Verificați și valorile de proxy din mediu folosite de gem atunci când diagnosticați o rută neașteptată.

Pentru un cont de proxy, clientul expune set_proxy_auth(user, password). Aceasta ține de configurarea autentificării intermediarului, nu de URL-ul destinației.

Articole similare