Două setări de proxy pot crea un lanț pe care nu l-ai intenționat

Aplicația ta indică proxy B, dar a fost lansată printr-un wrapper configurat pentru proxy A. Ce ieșire vede site-ul? Răspunsul depinde de conexiunea pe care o interceptează wrapper-ul.

Într-o aranjare imbricată simplă, aplicația încearcă mai întâi să se conecteze la B. Wrapper-ul interceptează acea conexiune și o duce prin A. Apoi aplicația vorbește protocolul de proxy al lui B peste fluxul rezultat, iar B face conexiunea finală la site.

application → wrapper proxy A → application proxy B → website

Site-ul vede conexiunea de ieșire finală a lui B. B vede o conexiune care sosește prin A. Aceasta diferă de situația în care wrapper-ul suprascrie silențios setarea de proxy proprie a aplicației.

Diagrama simplă are condiții

Regulile de ocolire, apelurile de socket nesuportate, procesele existente și modelul de interceptare al fiecărui produs pot schimba traseul. Unele wrappere pot exclude propriul proxy sau destinații selectate. Nu presupune că fiecare pereche de instrumente se compune la fel.

Descrierea proxychains-ng explică abordarea sa de interceptare și limitările. Un program care folosește suport nativ de proxy face totuși o conexiune de rețea către acel proxy, ceea ce este un candidat pentru interceptare.

Pentru un lanț deliberat de puncte finale publice neautentificate, lista de proxy gratuite oferă candidați ale căror protocoale trebuie să corespundă fiecărui instrument. Pentru o ieșire neașteptată, notează trei adrese separat: punctul final ales de aplicație, punctul final ales de wrapper și rezultatul văzut de site. Dacă te uiți doar la setările browserului, ratezi stratul intermediar.

Folosește o singură rută cât timp stabilești comportamentul dorit, apoi adaugă cealaltă doar dacă lanțul este necesar. Salturile suplimentare pot adăuga puncte de eșec și relații de încredere diferite. Ele nu șterg automat cookie-urile de identificare și nu fac fiecare conexiune a aplicației să urmeze aceeași rută.