De ce APT nu folosește CONNECT pentru fiecare descărcare
Redirecționarea HTTP obișnuită și tunelarea HTTPS folosesc conversații proxy diferite. Un serviciu doar cu CONNECT poate să nu accepte cererile pe care le produce un depozit HTTP.
„Proxy-ul acceptă CONNECT” nu înseamnă că acceptă fiecare cerere pe care o va trimite APT.
Pentru un depozit HTTP obișnuit, APT poate folosi redirecționarea normală prin proxy HTTP: proxy-ul primește o cerere HTTP care identifică resursa destinație. Pentru HTTPS printr-un proxy HTTP, clientul stabilește de obicei un tunel CONNECT, apoi negociază sesiunea TLS a destinației prin acesta.
| Destinație | Conversație tipică cu un proxy HTTP |
|---|---|
| Depozit HTTP | Redirecționează o cerere HTTP |
| Depozit HTTPS | CONNECT, apoi TLS al destinației |
Un serviciu care acceptă doar tuneluri poate respinge o cerere redirecționată obișnuită. Un HTTP 405 merită o privire la metoda reală, la emitentul răspunsului și la politica proxy-ului; nu dovedește că APT nu are suport SOCKS sau că parola sa este greșită.
Comparați comportamentul acceptat al serviciului cu documentația de transport APT și cu semantica CONNECT. Folosiți un serviciu aprobat compatibil sau un URL de depozit acceptat. Pentru depozitele publice unde sunt permise intermediari publici, lista de proxy-uri HTTP oferă candidați de verificat față de aceste cerințe. Nu presupuneți că adăugarea https:// la adresa proxy-ului schimbă protocolul depozitului sau transformă fiecare cerere într-un tunel.