În cazul istoric al proxy-ului HTTP de sistem, OkHttp și-a schimbat comportamentul în 3.5.0: a încetat să încerce o conexiune directă după ce acel proxy a eșuat. Un raport mai vechi despre o revenire silențioasă poate descrie comportamentul dinaintea acestei schimbări.

Acea istorie nu decide politica de rutare a fiecărei aplicații. Pentru a interpreta un raport din propria aplicație, urmați aceste trei verificări:

  1. Găsiți versiunea OkHttp rezolvată. Folosiți informațiile despre dependențele aplicației, inclusiv versiunea inclusă efectiv de un framework, în loc de vechimea exemplului copiat.
  2. Găsiți cum alege acest client o rută. Un proxy explicit și un ProxySelector personalizat sunt configurații diferite. Dacă selectorul oferă un candidat direct după un proxy, propune o alternativă directă.
  3. Urmați handlerul de erori. Căutați cod al aplicației care reîncearcă cu alt client. O cerere directă făcută de acel substitut este în afara deciziei primului client.

Pentru o cerință de proxy obligatoriu, politica relevantă a clientului trebuie să se oprească în loc să ofere o alternativă directă. Verificați clientul real și calea de reîncercare față de acea cerință; schimbarea din 3.5.0 singură nu este o regulă de trafic la nivelul întregii mașini.

Articole similare