Dacă HTTP::ProxyPAC eșuează în timpul construirii, este posibil să nu fi ajuns la nicio cerere către destinație. Selecția sa automată de interpretor încearcă mai întâi modulul JavaScript, apoi JE; construirea eșuează dacă niciunul dintre ele nu este disponibil în acel mediu Perl.

Deoarece JE este deja disponibil, selectați-l explicit și evaluați destinația:

use HTTP::ProxyPAC;

my $pac = HTTP::ProxyPAC->new('/path/to/network.pac', interp => 'je');
my @routes = $pac->find_proxy('http://service.example/status');

Un fișier PAC local separă evaluarea interpretorului de obținerea PAC-ului propriu-zis. Constructorul poate accepta și un URL de PAC, o referință la un șir de script sau un handle deschis.

Alegeți în mod deliberat contextul rezultatului. find_proxy în context scalar returnează primul rezultat; contextul de listă afișat păstrează mai mulți candidați. Transmiteți valoarea proxy a fiecărui obiect Result către configurația clientului HTTP real și tratați explicit un rezultat direct.

Evaluatorul alege rutele; clientul HTTP trebuie totuși să se conecteze și să implementeze politica de rezervă necesară. Păstrarea tuturor candidaților contează doar dacă acel client le va încerca în ordinea dorită.

Articole similare