Dante aude clienții IPv6, dar încă îi refuză
Verificați atât alegerea adreselor de ascultare din Dante, cât și regulile de acces care țin cont de familia de adrese atunci când adăugați clienți IPv6.
Un nume de interfață Dante se poate extinde atât la adrese IPv4, cât și IPv6. Totuși, aceasta nu face ca o regulă de acces existentă doar pentru IPv4 să se potrivească clienților IPv6.
Aceasta este o modificare dual-stack comună, pe jumătate terminată: listenerul SOCKS devine accesibil pe o adresă IPv6, dar regulile descriu în continuare doar intervale de sursă și destinație IPv4.
Verificați adresele și regulile separat
Dante poate folosi intrări internal repetate sau un nume de interfață adecvat pentru adresele de ascultare. Adresele efective depind de ceea ce este disponibil pe interfață atunci când serviciul le configurează.
Apoi inspectați regulile pentru client și SOCKS. O expresie de adresă precum 0.0.0.0/0 este IPv4, nu o scriere universală pentru fiecare familie de adrese. Dante documentează o formă neutră față de familia de adrese, dar nu folosiți o formă largă atunci când trebuie permisă doar o anumită subrețea de client.
Păstrați restricțiile de autentificare și de destinație împreună cu schimbarea familiei. Adăugarea IPv6 nu ar trebui să elimine accidental restricții care erau eficiente pentru utilizatorii IPv4.
Și momentul pornirii poate conta. Dacă o adresă este atribuită după pornirea serviciului, verificați la ce s-a legat de fapt Dante, în loc să presupuneți că un nume de interfață include întotdeauna adresele apărute mai târziu.
În final, o conexiune de client IPv6 și o conexiune la un site IPv6 sunt cerințe separate. Clientul vizat se poate conecta prin intermediul unei familii, în timp ce proxy-ul ajunge la o destinație prin cealaltă. Diagnosticați familia conexiunii eșuate, nu doar dacă mașina este numită dual stack.