Descărcare prin proxy cu GNU Wget
Alegeți un IP proxy pentru o rulare Wget, suprascrieți setările vechi de pornire și evitați reîncercările lungi implicite când o intrare este offline.
Pentru o rulare GNU Wget, setați explicit proxy-ul fără a edita wgetrc:
wget -e use_proxy=on \
-e https_proxy=http://203.0.113.10:8080 \
-e no_proxy= \
--timeout=10 --tries=1 \
-O - https://example.com/Înlocuiți adresa documentară cu proxy-ul HTTP propriu sau o intrare din lista de proxy-uri HTTP pentru un test unic. Ținta folosește HTTPS, deci Wget selectează https_proxy; valoarea http:// descrie intermediarul. Pentru o destinație HTTP setați în schimb http_proxy. Schimbarea doar a URL-ului site-ului cu numai https_proxy configurat nu păstrează ruta.
| Setare | Efect în această invocare |
|---|---|
-e use_proxy=on | Activează explicit folosirea proxy-ului. |
-e no_proxy= | Golește ocolirile de destinație pentru acest test izolat. |
--tries=1 | Evită încercările repetate printr-o intrare care nu răspunde. |
--timeout=10 | Setează limitele de timp de rețea ale Wget; nu este o limită unică de timp total pentru întreaga descărcare. |
-O - | Scrie corpul la ieșirea standard. Alegeți un nume de fișier sau omiteți opțiunea când doriți un fișier salvat. |
Fișierele de pornire pot suprascrie valorile proxy moștenite din mediu; valorile explicite -e arată ruta acestei comenzi. Păstrați ocolirile intenționate în configurația permanentă a aplicației. Eliminați --no-proxy din comenzile care trebuie să testeze punctul de conexiune.
Păstrați diagnosticele, de obicei pe eroarea standard, separate de corpul descărcat. Refuzul conexiunii, refuzul tunelului și eroarea HTTP a destinației cer verificări următoare diferite; simpla apariție a unui fișier nu le identifică. Dacă o comandă shell cu nume asemănător respinge opțiunile, verificați wget --version pentru a confirma GNU Wget.