Accesarea unui server SOCKS din interiorul unui oaspete NAT VirtualBox

Un serviciu SOCKS din interiorul unui oaspete VirtualBox are două cerințe separate de accesibilitate: VirtualBox trebuie să livreze conexiunea oaspetelui, iar serviciul oaspetelui trebuie să o accepte.

Pentru o VM al cărei prim adaptor folosește NAT obișnuit, VirtualBox 7.1 documentează o regulă de redirecționare a portului în această formă. Cu VM-ul oprit:

VBoxManage modifyvm "Proxy VM" --nat-pf1 "socks,tcp,127.0.0.1,1080,,1080"

Înlocuiți numele VM-ului și porturile după necesar. Aplicația gazdă selectează apoi SOCKS la 127.0.0.1:1080. Legarea părții gazdă la 127.0.0.1 limitează acest punct de intrare la gazda însăși.

Câmpul gol pentru adresa oaspetelui presupune că oaspetele folosește alocarea DHCP încorporată a motorului NAT. Dacă oaspetele folosește o adresă statică, furnizați acea adresă în regulă. Ultimul 1080 este portul serviciului oaspetelui; nu trebuie să fie egal cu portul gazdei.

Ascultătorul din oaspete rămâne un serviciu de rețea

Un proxy legat doar la 127.0.0.1 în interiorul oaspetelui acceptă conexiuni locale ale oaspetelui. Redirecționarea NAT nu face ca acel ascultător loopback să accepte traficul care sosește pe interfața virtuală a oaspetelui. Configurați serviciul să asculte pe o interfață adecvată a oaspetelui și permiteți traficului dorit să treacă prin firewall-ul oaspetelui și prin regulile de acces ale proxy-ului. Verificați accesul permis și interzis al ascultătorului după ce ați modificat această limită.

Când eșuează, examinați aceste limite separat: portul și regula gazdei, adresa oaspetelui aleasă și ascultătorul din interiorul oaspetelui. Trecerea la rețea punte nu poate repara un serviciu care ascultă în continuare doar pe loopback-ul oaspetelui.

Această regulă TCP acoperă o conexiune SOCKS prin TCP. Nu oferă prin ea însăși calea UDP suplimentară de care are nevoie un relay SOCKS5 UDP.