Când Chrome nu poate încărca un fișier PAC local
Separați un URL respins de fișier PAC local de suportul pentru rutarea PAC, de sintaxa scriptului și de proxy-ul selectat.
Dacă Chrome nu poate folosi un script PAC furnizat ca URL file://, verificați această cale de livrare înainte de a rescrie scriptul. Eșecul încărcării într-o locație nu dovedește că rutarea PAC nu este acceptată.
API-ul de proxy al Chrome are un mod pac_script, cu URL-ul scriptului sau date inline disponibile prin interfața de extensie acceptată. Un fișier local furnizat din setările sistemului de operare este doar o modalitate de a încerca livrarea scriptului.
Urmați scriptul până în browser
Stabiliți ce controlează browserul afectat: setările sistemului, o politică administrată, configurația din linia de comandă sau o extensie. O valoare afișată în setările macOS nu dovedește că Chrome a obținut și a evaluat acel script.
Distingeți o locație de script respinsă sau inaccesibilă de o eroare de evaluare și pe ambele de eșecul conectării la proxy-ul returnat de un script valid. Portul SOCKS devine relevant abia după ce browserul a ales acea rută.
Distribuiți un PAC administrat printr-un mecanism aprobat, acceptat de clienții țintă. Un URL de livrare HTTP sau HTTPS trebuie să rămână accesibil când proxy-ul pe care îl descrie nu este disponibil. La datele inline furnizate de o extensie, modificarea fișierului original nu actualizează automat scriptul copiat. Pentru o politică locală mică la pornire, încorporați scriptul într-un URL de date ca altă cale de livrare.
Un PAC intern poate conține nume de gazdă private și reguli de rutare. Păstrați-l într-un serviciu de livrare aprobat, în loc să îl mutați într-o găzduire publică oarecare pentru a rezolva o problemă de fișier local.