Un proxy funcționează pentru administratorul care l-a introdus, apoi dispare când se conectează un alt utilizator. Aceasta nu înseamnă automat că serverul a respins al doilea utilizator. Configurația poate aparține profilului primului utilizator.

Setările de internet din Windows au domeniu de utilizator și de computer. Politica cu numele vechi “Efectuează setările de proxy per computer (în loc de per utilizator)” controlează această distincție pentru setările pe care le guvernează. Este diferită de modificarea unei singure valori sub ramura de registru a utilizatorului curent.

Identificați proprietarul setării

Documentația HKLMProxyServer de la Microsoft explică dependența de politica de domeniu al computerului. Dacă implementarea dvs. folosește acel mecanism, aplicați-l prin politica de administrare acceptată în loc să copiați o valoare de registru binară opacă de pe o stație de lucru nelegată.

Soluțiile de copiere a registrului descriu medii specifice, uneori cu comportament diferit pentru 32-bit și 64-bit. Ele nu garantează că un blob exportat este potrivit pentru fiecare versiune Windows și fiecare cont.

Apoi identificați aplicația

Domeniul de computer nu înseamnă că fiecare client de rețea citește acele setări. Un serviciu poate folosi WinHTTP sau propria configurație de aplicație. Comparația WinHTTP și WinINet de la Microsoft este utilă la separarea stivei de rețea de contul care rulează procesul.

Păstrați aceste două întrebări în jurnalul de depanare: ce depozit de configurare este relevant și ce cont sau domeniu de politică îl furnizează? O cerere reușită din browserul de pe desktop nu răspunde la niciuna dintre ele pentru un serviciu din fundal.

Distingeți și configurația rutei de autentificare. A da aceeași adresă de proxy la doi utilizatori nu le acordă aceleași drepturi de cont și nu ar trebui să distribuie în tăcere parola salvată a unui utilizator tuturor celor de pe computer.

Articole similare