Pentru o HTTP Request din Mule 4, plasați proxy-ul corporativ în conexiunea folosită de acea configurație de cerere. Elementul proxy se află într-un înveliș proxy-config:

<http:request-config name="officeHttp">
  <http:request-connection host="api.example" port="80">
    <http:proxy-config>
      <http:proxy host="proxy.office.example" port="8080" />
    </http:proxy-config>
  </http:request-connection>
</http:request-config>

Acest fragment aparține unei aplicații Mule existente cu spațiul de nume al conectorului HTTP configurat. Host-ul conexiunii identifică API-ul destinație. Host-ul proxy-ului imbricat identifică intermediarul care va ajunge la el.

O operație folosește acea rută referind configurația:

<http:request method="GET" path="/status" config-ref="officeHttp" />

Elementul proxy acceptă și nume de utilizator și parolă atunci când intermediarul le cere. Referința conectorului oferă separat un tip de proxy NTLM pentru acea schemă de autentificare. Alegeți tipul furnizat de conectorul implementat în loc să puneți datele de autentificare ale destinației în câmpuri fără legătură.

Exemplele pentru Mule 3 pun mai multe proprietăți direct pe configurația cererii. Mule 4 grupează proprietățile conexiunii sub request-connection și își învelește elementul proxy așa cum se arată. Păstrarea configurației cu nume face ruta reutilizabilă: fiecare operație HTTP Request care referă officeHttp folosește acea configurare a conexiunii.

Articole similare