Ați adăugat un proxy la docker.service, l-ați repornit, iar următorul pull s-a comportat exact ca înainte. Pe o mașină cu instalări atât prin apt, cât și prin snap, verificați dacă acesta este demonul folosit de CLI-ul dumneavoastră.

Există trei identități separate de potrivit: executabilul CLI, punctul final selectat și procesul de server din spatele acelui punct final. Găsirea unei singure comenzi docker în PATH rezolvă doar prima.

docker context show
docker context inspect

Contextele Docker descriu puncte finale. DOCKER_HOST, DOCKER_CONTEXT și selecțiile de punct final din linia de comandă pot suprascrie valoarea implicită aparentă, așa că inspectați și mediul, și invocarea.

Apoi asociați socketul sau adresa la distanță selectate cu demonul real și cu configurația serviciului său. Două instalări pot avea unități, căi de configurare și stocare diferite. Un context la distanță poate indica complet în afara mașinii.

Aplicați proxy-ul prin interfața care aparține acelui demon. Setările de demon documentate ale Docker și mediul său de pornire nu sunt o difuzare către fiecare instalare Docker de pe gazdă.

Faceți această identificare înainte de a dezinstala un pachet pentru a „face ordine”. Un demon care pare neutilizat poate deține containere sau imagini pe care cealaltă instanță nu le administrează. Reparația imediată a proxy-ului este să configurați deliberat serverul selectat; decizia privind instalarea care rămâne este o modificare separată de întreținere.

Articole similare