Fiecare proxy expiră? Verificați porturile la care încercați să ajungeți
Distingeți un port de ieșire restricționat de la client la proxy de portul de destinație cerut într-un tunel.
Ținta este HTTPS pe portul 443, așa că vă așteptați ca permisiunea HTTPS a rețelei să fie suficientă. Însă proxy-ul ales ascultă pe portul 18347; prima conexiune merge către acel port.
Punctul final client-la-proxy și destinația numită în CONNECT sunt adrese separate. O rețea poate permite trafic direct către 443, dar poate restricționa conexiunile de ieșire către porturi de proxy arbitrare.
Dacă multe intrări proxy fără legătură eșuează înainte de a primi vreun răspuns de la proxy, comparați porturile lor de ascultare și politica de ieșire aprobată a clientului. Păstrați ținta fixă în timp ce investigați primul salt comun. Pentru teste aprobate, comparați porturile din lista de proxy gratuite cu acea politică; lista nu dovedește accesibilitatea din această rețea. Nu concluzionați că toate punctele finale publice sunt offline doar pentru că o rețea restricționată nu le poate atinge.
O încercare de conexiune abandonată poate expira; un refuz activ eșuează mai devreme. Niciunul dintre mesaje nu identifică singur cine a aplicat politica. Folosiți jurnalele rețelei locale sau regulile furnizate de administrator, acolo unde există.
Solicitați punctul final aprobat sau o modificare de acces justificată strict. Eliminarea întregii politici de ieșire nu este o condiție prealabilă pentru utilizarea unui proxy, iar verificarea TLS a destinației nu ar trebui dezactivată pentru a repara o conexiune care nu a ajuns niciodată la un schimb TLS.