Dați unei cereri ibrowse opțiunile sale de proxy
Setați gazda, portul și contul opțional al proxy-ului HTTP în opțiunile cererii Erlang ibrowse și inspectați tuplul rezultat.
Pentru o aplicație care folosește deja ibrowse, proxy-ul de redirecționare se află în opțiunile cererii:
Options = [{proxy_host, "proxy.example"},
{proxy_port, 8080}],
ibrowse:send_req("http://www.example.com/", [], get, [],
Options, 5000).Acest exemplu presupune că aplicația ibrowse este deja pornită. Al șaselea argument furnizează timpul de expirare al cererii în milisecunde. URL-ul cererii identifică destinația; proxy_host și proxy_port identifică intermediarul. Înlocuiți substituentul cu un candidat neautentificat din lista de proxy-uri HTTP când testați acest URL HTTP public.
Opțiunile de autentificare documentate sunt proxy_user și proxy_password. Adăugați-le când proxy-ul cere acel cont, în loc să folosiți autentificarea destinației înseși ca acreditare interschimbabilă.
Un rezultat sincron poate fi {ok, Status, Headers, Body} sau un tuplu de eroare. Inspectați Status precum și eticheta tuplului. O redirecționare HTTP sau răspunsul de eroare al unui proxy pot sosi cu succes la nivel de transport fără a fi pagina pe care aplicația o aștepta.
Acest fragment urmează interfața documentată a opțiunilor de proxy HTTP. Nu configurează ceilalți clienți HTTP ai Erlang și nu stabilește suport pentru fiecare schemă de autentificare a proxy-ului. Păstrați ruta și tratarea rezultatului lângă cerere, astfel încât codul apelant să poată explica ce punct final a încercat și ce răspuns a primit.