Setarea de proxy din npm nu rutează tot ce pornește npm start
npm își configurează propriile transferuri de pachete. Aplicația lansată de un script are în continuare nevoie de un client HTTP care acceptă proxy-ul de ieșire dorit.
npm install funcționează prin proxy. npm start lansează aplicația, iar cererea ei către API merge direct. Nu e obligatoriu ca npm să fi uitat setarea.
Prima cerere a fost făcută de managerul de pachete. A doua este făcută de aplicația ta. O valoare de proxy din configurația npm sunt date pentru consumatorii care o citesc, nu un tunel plasat sub fiecare proces copil.
Inspectează clientul HTTP al aplicației și interfața de proxy pe care o acceptă. Poate citi variabile de mediu standard, poate cere un agent sau dispatcher explicit, sau poate folosi altă setare documentată. Nu presupune că o variabilă asemănătoare cu npm_config_proxy este recunoscută automat.
Separă, de asemenea, proxy-ul de ieșire de funcția de redirecționare API a unui server de dezvoltare. O setare care redirecționează cererile browserului de la un server de dezvoltare către un backend are alt rol; ea nu este automat ieșirea de rețea pentru fiecare cerere pe care o face aplicația ta.
Pentru o comparație utilă, numește cererea care reușește și procesul care face cererea ce eșuează. Apoi configurează-l pe acesta din urmă în mod deliberat. O aplicație care folosește fetch din Undici poate urma configurația dispatcherului ProxyAgent, cu o versiune de pachet compatibilă cu runtime-ul ei Node. Schimbarea endpointului registry al npm sau reinstalarea repetată a aplicației nu oferă de la sine acea rută lipsă.