Cum să citești o listă de proxy-uri gratuite
Ce spun de fapt adresa IP, portul, protocolul, țara, eticheta de anonimat și ora actualizării dintr-o listă de proxy-uri.
O listă de proxy-uri oferă date de conectare. O intrare precum 203.0.113.10:8080 îi spune clientului unde să se conecteze, dar nu ce protocol de proxy să folosească. Ai nevoie de adresă, port și protocol împreună.
Adresa de mai sus este rezervată exemplelor. Când configurezi programul, înlocuiește-o cu o intrare din lista de proxy-uri gratuite.
Începe cu aceste câmpuri
| Câmp | La ce îl folosești |
|---|---|
| Adresă IP | Adresa listenerului proxy-ului. |
| Port | Portul serviciului la acea adresă, de exemplu 8080 sau 1080. |
| Protocol | Modul proxy pe care trebuie să-l folosească clientul: de exemplu HTTP, SOCKS4 sau SOCKS5. |
| Țară | O locație raportată pentru o adresă IP. Dacă locul contează, merită verificată adresa de ieșire. |
| Anonimat | O clasificare dintr-un test anume, nu o evaluare completă a confidențialității. |
| Ora actualizării sau verificării | Când a fost actualizat o înregistrare sau un test, în funcție de definiția câmpului din listă. |
Numerele de port nu identifică protocoale. Un endpoint pe portul 1080 folosește des SOCKS, dar poate rula altceva. La fel, portul 443 nu dovedește că un proxy acceptă conexiuni TLS. Folosește eticheta protocolului, apoi verific-o cu un client care îl acceptă.
Introducerea unei intrări în client
Un browser poate cere adresa și portul în casete separate. Un instrument în linie de comandă vrea adesea un URL:
http://203.0.113.10:8080
socks5://203.0.113.10:1080Acestea descriu servicii proxy diferite. Alege-l pe cel potrivit intrării, în loc să le consideri interschimbabile. Dacă clientul separă setările HTTP și SOCKS, o adresă SOCKS în câmpul HTTP nu convertește protocolul.
Eticheta HTTPS dintr-o listă publică cere atenție. Poate însemna că endpointul transportă site-uri HTTPS folosind CONNECT. Atunci setarea conexiunii poate rămâne un proxy HTTP. O conexiune TLS la proxy-ul însuși este o capacitate separată.
Ce să verifici înainte să te bazezi pe intrare
Pentru o intrare HTTP, încearcă o cerere obișnuită prin proxy HTTP cu un timp scurt de conectare. Verifică dacă proxy-ul acceptă conexiunea, ajunge la tipul de destinație necesar și dacă destinația vede o adresă de ieșire a proxy-ului. Păstrează aceeași țintă când compari două intrări.
Dacă o intrare nu merge, treci mai departe după un test limitat în timp în loc să aștepți la nesfârșit. Endpointurile publice pot dispărea între colectare și utilizare. Un rând proaspăt este informație utilă, dar prezența în listă nu este o cerere reușită din rețeaua ta actuală.
La ProxyHub, deosebește actualizările datelor de testarea reală a conexiunii. Lista actuală combină date din surse din amonte; ora afișată nu trebuie citită ca dovadă că fiecare endpoint tocmai a fost testat din locația ta.