Alegerea adresei de ieșire pentru un proxy SOCKS Dante

Pentru Dante 1.4, un ascultător doar local și o sursă de ieșire selectată pot fi reprezentate astfel:

internal: 127.0.0.1 port = 1080
external: 192.0.2.20

Înlocuiți adresa din documentație cu o adresă atribuită gazdei. Păstrați autentificarea existentă și regulile client/SOCKS; acest fragment selectează doar adrese. Ascultătorul loopback este potrivit pentru clienți locali sau pentru o cale de redirecționare protejată separat.

internal acceptă clienți, iar external selectează o sursă de ieșire. Acestea sunt roluri de conexiune, nu o cerință de exact două plăci de rețea fizice.

Referința Dante permite și un nume de interfață externă. Verificați familiile de adrese și selecția pentru o interfață cu mai multe adrese; numele ei nu promite rotație pe fiecare adresă publică.

Cu mai multe intrări externe, external.rotation controlează o politică de selecție documentată. Nu deduceți doar din cuvântul rotation că se folosește un nou IP public aleatoriu.

La o ieșire neașteptată, verificați punctul final SOCKS utilizat, selecția externă, o rută de ieșire/retur validă și NAT-ul ulterior. Furnizorii pot respinge o sursă nepotrivită, iar traducerea poate înlocui una selectată corect. Editarea ascultătorului intern schimbă accesul la intrare, nu identitatea finală pe internet.