Fișiere PAC: când o cerere folosește proxy sau merge direct

Citește rezultatul PAC ca decizie de rutare pentru o destinație precisă, inclusiv efectul rezervei DIRECT asupra adresei de ieșire observate.

O pagină de verificare IP poate arăta adresa directă chiar dacă un fișier PAC trimite corect alt site prin proxy. Verifică ramura care guvernează chiar pagina de verificare IP:

function FindProxyForURL(url, host) {
  if (host === "example.com") {
    return "PROXY 203.0.113.10:8080; DIRECT";
  }
  return "DIRECT";
}

Scriptul oferă lui example.com proxy-ul HTTP, urmat de DIRECT. Toate celelalte gazde sunt explicit directe, deci un verificator IP de pe alt domeniu nu testează niciodată ramura proxy. Înainte de folosire, înlocuiește punctul de documentație cu proxy-ul HTTP dorit; lista de proxy-uri HTTP oferă candidați când proxy-urile publice se potrivesc politicii.

Punctele și virgulele separă rutele candidate. DIRECT permite o conexiune fără proxy; dacă este ales, destinația poate vedea ieșirea rutei directe. O politică de proxy obligatoriu nu se poate baza pe o regulă care permite intenționat această rezervă când proxy-ul nu este disponibil.

Browserul decide cum tratează eșecurile candidaților și poate memora proxy-uri eșuate. Un site care returnează o eroare HTTP nu echivalează automat cu un proxy inaccesibil. Primul candidat din script nu dovedește singur ruta folosită.

PROXY IP:port numește un punct de ascultare HTTP obișnuit. Poate transporta HTTPS prin CONNECT când este acceptat; nu cere punct separat doar fiindcă site-ul este HTTPS. Folosește doar informația URL furnizată de browser: calea și partea de interogare HTTPS pot fi eliminate înainte de evaluarea PAC.

Evaluează rezultatul pentru destinația dorită, apoi fă o cerere nouă guvernată de aceeași regulă. Deosebește potrivirea greșită, punctul inaccesibil și rezerva directă permisă înainte de a alege remedierea.

Articole similare