Rezolvarea proxy-ului pentru un URL vă oferă o decizie pentru acel URL. Nu dezvăluie politica completă de rutare automată pentru fiecare destinație.

Acest lucru contează când codul apelează GetProxy cu o adresă de test externă, preia URI-ul returnat și instalează global un WebProxy fix nou. Politica originală putea trimite un alt host direct sau alege un proxy diferit. Înlocuirea a aruncat acea informație.

Păstrați un obiect de politică acceptat la client atunci când se dorește un comportament dependent de destinație. Inspectați decizia acestuia pentru URL-ul care eșuează efectiv, în loc să folosiți un site nelegat ca sondă universală.

Interpretați corect și o decizie directă. O implementare poate returna destinația originală atunci când aceasta este ocolită; comparați decizia de ocolire în loc să reetichetați automat acel URI ca proxy.

Dacă un endpoint fix este politica dorită a aplicației, configurați-l explicit și documentați această alegere. O rută fixă derivată accidental dintr-un singur rezultat de proxy automat este mult mai greu de explicat când următoarea destinație se comportă diferit.

Articole similare