Portarea extensiilor proxy între Chrome și Firefox
Firefox și Chrome expun API-uri de extensii cu nume similare, dar modele de configurare diferite. Portați politica de rutare, nu doar spațiul de nume.
Redenumirea chrome în browser nu este un port complet al unei extensii proxy.
Configurația de server fix din Chrome folosește un obiect de mod și reguli. Firefox expune propria interfață pentru setările globale de proxy și un API proxy.onRequest pentru fiecare cerere. Numele similare nu fac obiectele lor de intrare interschimbabile.
Începeți cu politica pe care doriți să o exprimați: un singur punct final fix, o configurație PAC sau o rută aleasă separat pentru fiecare cerere. Apoi folosiți interfața documentată pentru fiecare browser.
Ascultătorul pe cerere al Firefox poate returna informații despre proxy din codul extensiei. Necesită permisiunea de proxy și accesul de gazdă potrivit pentru cererile interceptate. Acesta este un design diferit de copierea unui obiect de setări de server fix din Chrome și speranța că browserul recunoaște fiecare câmp.
Verificați și versiunea de Firefox acceptată și cerințele manifest. Exemplele vechi care folosesc proxy.register() descriu un API anterior și nu ar trebui să fie baza unei extensii actuale.
Păstrați datele de politică partajate separate de adaptarea specifică browserului. Testele și diagnosticarea ar trebui să arate ruta aleasă pentru o destinație în fiecare browser, inclusiv un rezultat direct deliberat. Un manifest valid și un apel API care nu aruncă excepții sunt doar începutul.