Blocat la „Resolving Host in Proxy Script”? Uitați-vă la fișierul PAC

Mesajul de stare spune „Resolving host in proxy script”, însă schimbarea serverelor proxy nu prea ajută. Este un indiciu util: browserul poate încă decide unde să trimită cererea.

Un fișier PAC poate face verificări dependente de DNS. Dacă acele verificări așteaptă un resolver inaccesibil sau pun în mod repetat întrebări inutile, încărcarea paginii se poate opri înainte ca proxy-ul ales să primească ceva.

1. Stabiliți unde este pauza

Pentru un URL afectat, stabiliți dacă întârzierea apare la preluarea fișierului PAC, la evaluarea lui sau la conectarea la proxy-ul returnat. Un jurnal de acces al proxy-ului gol este compatibil cu primele două etape; nu dovedește că browserul a folosit o rută directă.

Apoi verificați ce reguli au nevoie de DNS. Recomandările Microsoft privind performanța PAC recomandă evitarea muncii inutile dependente de DNS. O verificare de egalitate a numelui de gazdă nu are nevoie de aceleași informații ca rezolvarea acelui nume și verificarea unei subrețele.

2. Eliminați munca DNS inutilă

Excepțiile cunoscute pentru numele de gazdă pot fi adesea decise înaintea verificărilor largi bazate pe adrese. Rezolvați un nume doar când politica rămasă are într-adevăr nevoie de adresa lui. Păstrați rezultatul într-o variabilă locală dacă mai multe condiții următoare au nevoie de aceeași valoare.

Nu „reparați” un script lent adăugând un retur DIRECT necondiționat la început. Asta elimină decizia de rutare împreună cu întârzierea.

Soluțiile DNS specifice fiecărui calculator necesită dovezi. Activarea partajării fișierelor sau rescrierea fișierului hosts pe fiecare laptop este o primă reacție slabă la un script de rutare lent. Verificați comportamentul resolverului și al numelui de gazdă în rețeaua afectată, mai ales după o schimbare de rețea, și modificați PAC-ul doar acolo unde calea sa reală de decizie cere asta.