Ant SignJar: direcționează cererile de marcă temporală printr-un proxy
Configurează proxy-ul folosit de cererea de marcă temporală a Ant SignJar în loc să presupui că setările lansatorului de build ajung la jarsigner.
O compilare poate descărca toate dependențele sale și apoi poate avea nevoie de o altă cerere de rețea în timpul semnării unui JAR. Acea cerere merge la Autoritatea de Marcă Temporală prin procesul jarsigner lansat de sarcina SignJar a Ant.
SignJar oferă atribute de proxy specifice TSA. Într-o configurație de semnare existentă, forma relevantă este:
<signjar jar="${jar.to.sign}"
alias="${signing.alias}"
keystore="${signing.keystore}"
storepass="${signing.storepass}"
tsaurl="https://tsa.example/"
tsaproxyhost="proxy.example"
tsaproxyport="8080" />Valorile sunt substituenți pentru configurația de semnare aprobată a compilării și pentru TSA. Ant documentează tsaproxyhost și tsaproxyport începând cu versiunea 1.9.5.
În Ant 1.10.15, SignJar inspectează schema URL-ului TSA și traduce aceste atribute în proprietățile de proxy HTTP sau HTTPS corespunzătoare transmise lui jarsigner cu -J-D. Gazda proxy este ea însăși un nume de gazdă, portul fiind furnizat separat. Dacă TSA aprobat este accesibil public și procesului de semnare i se permite să folosească un intermediar public neautentificat, o intrare dintr-o listă de proxy-uri HTTP poate completa acele două atribute de proxy TSA.
Această graniță a procesului copil contează și într-o compilare Maven antrun. Configurația proxy a depozitului Maven și proprietățile din JVM-ul care rulează Ant nu dovedesc că jarsigner-ul lansat separat a primit ruta. Configurează sarcina care creează acel proces.