Setările proxy din VS Code pentru extensii, CLI și programe de terminal
Editorul, extensiile, CLI și programele de terminal pot avea căi de rețea diferite. Separați autentificarea proxy memorată de clientul care face cererea eșuată.
O autentificare proxy memorată în VS Code poate coexista cu o descărcare eșuată în terminal sau într-o extensie. Înainte de a schimba contul memorat, identificați operația și procesul care face cererea eșuată.
Rețeaua de bază a editorului
Suportul de bază pentru proxy din VS Code provine din Chromium și urmează de obicei setările de rețea ale sistemului. Acceptă schemele obișnuite de proxy HTTP autentificat și poate memora acreditările în magazinul de acreditări al sistemului de operare. Acel magazin nu este automat o sursă de cont pentru fiecare program pe care editorul îl lansează.
Dacă contul memorat este respins, verificați punctul final și metoda anunțată. Setările certificatului nu oferă autentificarea lipsă.
Extensii și cereri CLI
VS Code documentează setări vechi precum http.proxy pentru scenarii cu extensii și CLI. Verificați versiunea editorului și interfața de rețea proprie a extensiei: poate folosi altă bibliotecă, poate lansa un executabil sau poate rula într-un alt mediu.
Programe din terminalul integrat
npm, Git, pip și alte comenzi folosesc propriile setări proxy acceptate. Inspectați mediul real al procesului. Un terminal existent poate păstra variabile vechi, iar un terminal la distanță poate rula pe altă mașină.
Accesul la magazin și livrarea artefactelor extensiilor pot folosi gazde diferite. Păstrați numele gazdei din cererea eșuată; o cerere reușită către catalog sau autentificare nu dovedește că artefactele sunt accesibile.
Raportați operația, locația procesului, punctul final proxy și primul pas eșuat, fără secrete. Aceste observații localizează un 407, o eroare TLS sau o gazdă de livrare inaccesibilă în clientul care o deține.