De ce Firefox trimite în continuare prin proxy un host din intranet în subrețeaua de excepție
Un interval de excepție pentru adrese IP literale nu scutește neapărat un nume de host care se rezolvă în acel interval.
Ai pus 192.168.0.0/16 în lista „Fără proxy pentru” din Firefox. Deschiderea http://192.168.1.20/ merge direct, dar http://wiki.office.example/ ajunge în continuare la proxy. Ambele URL-uri pot indica același server.
Diferența importantă este șirul de destinație cu care compară Firefox. O excepție pentru intervalul IP și o excepție pentru numele de host nu sunt interschimbabile. Nu presupune că lista manuală de excepții rezolvă fiecare nume de host înainte de a decide dacă se aplică o regulă de interval de adrese.
| URL introdus | Informații disponibile pentru comparare |
|---|---|
| http://192.168.1.20/ | O adresă IP literală |
| http://wiki.office.example/ | Un nume de host |
Dacă intranetul are un domeniu propriu, folosește excepțiile corespunzătoare pentru nume de host sau domeniu în loc să ghicești adresele în care se pot rezolva numele. Ține serviciile publice nelegate în afara acelei excepții. Un domeniu poate conține atât aplicații interne, cât și aplicații găzduite extern.
Explicația originală a Mozilla distinge explicit compararea IP-urilor literale de numele care se rezolvă în acele IP-uri. Acel document este istoric, așa că verifică comportamentul clientului actual și interfața de politici înainte de a copia fiecare exemplu de sintaxă din el.
Când politica are nevoie de DNS
Un fișier PAC oferă un loc separat și explicit pentru deciziile conștiente de DNS. Introduc însă și moduri de eșec la distribuire, execuție și rezolvare a scriptului. Folosește-l pentru că cerința de rutare are nevoie de acea logică, nu doar ca să faci o listă lungă de excepții să pară mai scurtă.
Într-o instalare administrată, inspectează și politica efectivă a Firefox. O politică de proxy blocată poate explica de ce o modificare locală nu determină ruta.
Pentru depanare, notează URL-ul literal pe care l-ai introdus, nu doar IP-ul final al serverului. Compararea unui URL cu nume de host cu un URL cu adresă literală schimbă informațiile disponibile pentru decizia de excepție și exact de aceea cele două cereri pot urma căi diferite.