Browserul folosește un proxy SOCKS, apoi nslookup contactează resolverul obișnuit al mașinii. Asta nu este suficient pentru a concluziona că browserul și-a ignorat opțiunea de DNS la distanță.

Utilitarul a făcut o altă interogare prin propria interfață DNS. Nu a întrebat browserul ce rută să folosească. Invers, un browser care trimite nume de gazdă destinație către SOCKS nu reconfigura fiecare client resolver de pe dispozitiv.

Redirecționarea dinamică SSH adaugă o altă distincție utilă. Acceptă conexiuni ale aplicațiilor conștiente de SOCKS. Nu este un releu automat UDP DNS la nivel de sistem. Un nume de gazdă destinație purtat într-o cerere SOCKS poate fi totuși rezolvat la distanță fără a trimite interogările DNS obișnuite ale sistemului prin acel ascultător.

Evaluați operațiunea care vă interesează. Identificați tipul efectiv de proxy al browserului și politica de rezolvare a destinației, apoi examinați dovezile asociate acelei cereri a browserului. Un utilitar separat în afara acelei căi este o comparație, nu o măsurare a căutării interne a browserului.

Dacă cerința este rutarea rezolvării numelor la nivel de sistem, precizați-o separat. Este nevoie de un design acceptat adecvat care să acopere traficul resolverului în domeniu. O singură setare de proxy de aplicație stabilește o aranjare mai îngustă.

Articole similare