Compararea tox 4 și a mediilor proxy din terminal
tox modern transmite deja variabilele proxy standard. Inspectați suprascrierile și procesul care face descărcarea înainte de a copia soluții vechi pentru comenzile de instalare.
Transmiterea implicită documentată a tox 4 include http_proxy, https_proxy, no_proxy și PIP_*. Dacă pip funcționează într-un terminal dar eșuează în timpul configurării tox, lipsa transmiterii este doar o explicație posibilă.
Comparați intrările descărcătorului
Inspectați valorile de endpoint și de ocolire văzute de procesul care eșuează, inclusiv suprascrierile explicite tox și fișierele de mediu. Un proiect poate înlocui o valoare moștenită corectă cu una învechită. Un nume personalizat precum my_https_proxy are nevoie de o mapare explicită înainte ca un descărcător să îl poată folosi.
Identificați etapa: crearea mediului, împachetarea, instalarea dependențelor sau o comandă din interiorul mediului de test. Acestea pot implica procese și setări diferite.
Comparați și versiunile Python și pip și configurația persistentă. tox poate crea un mediu cu un comportament al certificatelor diferit, așa că o eroare de încredere TLS nu este o dovadă suficientă a lipsei unei variabile proxy.
Aplicați suprascrierea necesară
Folosiți configurația de mediu acceptată de versiunea instalată de tox și mecanismul obișnuit de secrete. Un înveliș pip este util doar dacă maparea necesară nu poate fi exprimată adecvat acolo; are nevoie și de transmiterea corectă a argumentelor, starea de ieșire și comportamentul platformei.
Păstrați în raport intrările procesului care a eșuat efectiv, fără acreditări. Astfel obțineți o comparație repetabilă atunci când proiectul sau versiunea tox se schimbă.