Proxy-ul browserului acoperă și WebRTC?
O verificare obișnuită a IP-ului web și o conexiune WebRTC pot urma căi diferite. Verifică separat comunicațiile în timp real ale browserului.
Setarea de proxy HTTP a browserului nu acoperă automat WebRTC. O pagină obișnuită de verificare IP măsoară o cerere web; un apel poate folosi căi separate pentru conectare și descoperirea adreselor.
SOCKS5 nu elimină această diferență. Implementarea de proxy URL SOCKS5 integrată în Chromium acceptă TCP, nu o asociere UDP de uz general. Protocolul oferă mai mult decât acea interfață a browserului.
Browserele oferă controale de rețea separate pentru WebRTC. Chrome expune o politică de tratare a IP-urilor prin API-ul extensiilor de confidențialitate, inclusiv disable_non_proxied_udp; Mozilla documentează și ea setări de confidențialitate a rețelei pentru WebRTC. Această valoare Chrome este o politică API, nu o bifă universală sau o garanție că ascunde orice adresă.
Verifică ieșirea web obișnuită, apoi comportamentul WebRTC în aplicația de conferințe folosită efectiv, cu un diagnostic ale cărui câmpuri le înțelegi. Adresele locale, cele de releu și cele observate public descriu părți diferite ale conexiunii. Notează browserul și condițiile testului: politicile, extensiile, comportamentul de confidențialitate și căile disponibile influențează rezultatul. Nici „divulgă mereu”, nici o verificare IP web reușită nu ajung pentru o concluzie.
Dacă restricționezi o cale WebRTC, încearcă din nou apelurile necesare. Reducerea expunerii adreselor poate împiedica și conectarea unui apel. Acest compromis este separat de disponibilitatea unui endpoint proxy HTTP.