Fișierul .env al proiectului Compose furnizează valori de interpolare. Pentru a transmite una dintre aceste valori unui container, fă referire la ea în configurația serviciului.

De exemplu, .env conține punctul final al proxy-ului:

HTTP_PROXY=http://203.0.113.10:8080

Serviciul îl folosește atât pentru cererile HTTP, cât și pentru cele HTTPS:

services:
  app:
    image: your-image
    environment:
      HTTP_PROXY: "${HTTP_PROXY}"
      HTTPS_PROXY: "${HTTP_PROXY}"

Înlocuiește adresa din documentație și imaginea; alege un punct final HTTP compatibil din serviciul tău sau din lista de proxy HTTP. Un proxy HTTP obișnuit poate transporta HTTPS prin CONNECT dacă acceptă tunelul solicitat.

O intrare explicită env_file este o altă modalitate de a transmite variabilele unui fișier ales către un serviciu. Fișierul de interpolare al proiectului nu acționează ca un env_file implicit al containerului.

Verificarea a ceea ce a ajuns în aplicație

docker compose config afișează configurația rezolvată a serviciului. În schimb, docker compose config --environment afișează valorile folosite la interpolare.

Compară mediul serviciului cu procesul aplicației. Un container existent nu primește valori noi când editezi .env; aplică modificarea prin ciclul de viață Compose prevăzut, ținând cont de o eventuală întrerupere a serviciului.

Dacă variabila lipsește, corectează configurația serviciului. Dacă este prezentă, dar cererile rămân directe, verifică suportul de proxy al clientului HTTP. Injectarea prin mediu furnizează configurație; aplicația trebuie să o folosească.

Articole similare