În API-ul de configurare RestSharp v114.1, un proxy de rețea explicit este o opțiune a clientului:

var options = new RestClientOptions("https://api.example.com")
{
    Proxy = new WebProxy("http://proxy.example:8080")
};
using var client = new RestClient(options);

Acest fragment folosește RestSharp și System.Net. URL-ul de bază numește API-ul; adresa WebProxy numește intermediarul. Pe un runtime acceptat, un test de API public permis fără autentificare de proxy poate folosi un candidat din lista de proxy HTTP pentru acel intermediar. Înainte de a construi clientul, setați orice acreditări de proxy necesare pe acel WebProxy.

RestSharp transformă opțiunile constructorului într-o configurație imuabilă. Inspectarea client.Options este acceptată; modificarea proxy-ului acolo după construire nu este modelul de configurare. Păstrați clientul configurat pentru munca sa și creați un alt client configurat când aplicația are nevoie de o altă rută.

Dacă furnizați un HttpClient existent sau un handler de mesaje personalizat, configurați-i transportul singur. RestSharp nu reconstruiește un handler deținut extern din Proxy în opțiuni. O rută atribuită opțiunilor neutilizate nu poate modifica o conexiune deschisă de acel handler.

Opțiunea Proxy documentată are limite de platformă, inclusiv clienți de browser, iOS și tvOS. Potriviți exemplul cu runtime-ul utilizat. Exemplele RestSharp mai vechi care atribuie o proprietate mutabilă client.Proxy aparțin altei generații de API.

Articole similare