Setați proxy-ul pe un context API Playwright autonom
Transmiteți proxy-ul dorit contextelor de cerere API Playwright autonome în loc să presupuneți că o setare de lansare a browserului le configurează pe toate.
import { request as apiRequests } from '@playwright/test';
const api = await apiRequests.newContext({
proxy: { server: 'http://proxy.example:8080' }
});
try {
const response = await api.get('https://example.com/');
} finally {
await api.dispose();
}
Transmiteți proxy când creați un APIRequestContext autonom. Pentru o rulare prin proxy public, alegeți un endpoint HTTP din lista de proxy-uri HTTP și înlocuiți adresa de proxy din exemplu; păstrați URL-ul API dorit ca destinație. Acest context deține propria configurație de conexiune și trebuie eliberat după utilizare.
O setare de lansare a browserului nu configurează contextele API construite independent. Fixture-ul de cereri integrat din Playwright Test citește configurația de test relevantă, dar un helper care apelează newContext() creează o altă frontieră de configurare. Dacă navigarea în browser funcționează în timp ce helper-ul expiră, găsiți acel loc de apel și inspectați opțiunile pe care le primește.
Rutarea este și ea separată de autentificarea la destinație. Acreditările proxy autorizează intermediarul. Acreditările și cookie-urile site-ului autorizează ținta; un context autonom nu moștenește cookie-urile browserului doar pentru că numele de gazdă se potrivește. Contextele de cerere asociate browserului au propriul comportament documentat de partajare a cookie-urilor.
Lăsați verificarea certificatelor activată când alegeți ruta. ignoreHTTPSErrors schimbă validarea, nu ce proxy folosește acest context.