Pentru o aplicație care folosește clasa API a Tweepy 4.14, transmiteți proxy-ul acelui client:

api = tweepy.API(
    auth,
    proxy="http://proxy.example:8080",
    timeout=20,
)

Fragmentul presupune că Tweepy este încărcat și că auth este handlerul de autentificare existent al aplicației. Rutarea prin proxy nu înlocuiește contul furnizorului sau permisiunile sale API. Acolo unde intermediarii publici sunt permisși, lista de proxy HTTP oferă candidați pentru această rută HTTP fără cont de proxy.

Clasa API documentată este interfața v1.1 a Tweepy. Argumentul său proxy furnizează intermediarul HTTP folosit pentru cereri. O rețetă veche care înlocuia deschizătorul global urllib nu configurează un client modern al cărui transport real este o sesiune Requests.

Păstrați instanța configurată acolo unde se fac operațiile. Crearea acestui obiect și apoi apelarea unei alte instanțe API în altă parte lasă ruta dorită pe obiectul nefolosit.

Clientul v2 al Tweepy este o clasă separată cu un constructor diferit. Adaptați integrarea proxy la acea interfață în loc să presupuneți că fiecare obiect Tweepy acceptă argumentele clasei API. Argumentul explicit de mai sus este util pentru menținerea generației de client corespunzătoare fără a schimba comportamentul proxy pentru biblioteci Python neînrudite.

Articole similare