Un script citește ProxyServer din Windows Internet Settings și îl atribuie la WebProxy.Address. Funcționează pe o mașină, apoi eșuează pe alta a cărei valoare arată astfel:

http=proxy-a.example:8080;https=proxy-b.example:8080

Acesta este un șir de configurare specific protocolului, nu un singur URI proxy. Transmiterea întregii valori unui constructor care așteaptă o singură adresă schimbă sensul intrării.

IntrareSelectează proxy-ul pentru
http=...Cereri către destinația HTTP
https=...Cereri către destinația HTTPS

Cheia https nu înseamnă prin ea însăși că conexiunea la acel proxy folosește TLS. Un proxy HTTP obișnuit poate transporta destinația HTTPS prin CONNECT.

Preferă interfața de proxy de sistem acceptată pentru destinația reală atunci când clientul o oferă. Șirurile proxy manuale, regulile de ocolire, URL-urile de configurare automată și descoperirea automată sunt părți diferite ale configurației. Citirea unei singure valori din registru nu le poate reproduce pe toate. Dacă inspectezi harta stocată, citește ProxyEnable și AutoConfigURL lângă ProxyServer.

Dacă o integrare trebuie să analizeze o mapare manuală, urmează formatul documentat, păstrează asocierea protocolului și folosește un parser real de URI sau de endpoint pentru fiecare valoare selectată. Împărțirea fiecărui două puncte strică IPv6; alegerea primei intrări pierde distincția de mai sus.

Păstrează acest lucru în contextul de cont potrivit. Setările utilizatorului interactiv nu sunt automat setările unui serviciu care rulează sub altă identitate.

Articole similare