Pot jurnalele DNS autoritare să dezvăluie IP-ul original al unui utilizator de proxy?
Separați adresa de ieșire HTTP a proxy-ului, adresa interogării DNS a unui resolver recursiv și informațiile opționale despre subrețeaua clientului atunci când interpretați un test de confidențialitate DNS.
Un server DNS autoritar primește de obicei interogarea unui site de la un resolver recursiv. Prin urmare, IP-ul sursă din jurnalul de interogări identifică adesea acel resolver, în timp ce conexiunea HTTP a site-ului vine de la proxy-ul de redirecționare.
Un nume de gazdă unic asociat unei singure vizite poate corela interogarea DNS cu cererea web. Nu schimbă însă care mașină trimite efectiv interogarea către serverul autoritar.
Acel resolver poate aparține furnizorului de internet al vizitatorului, unui serviciu DNS public, rețelei proxy sau altui resolver care redirecționează. A vedea o adresă diferită de ieșirea HTTP este dovada unui alt punct de observare, nu o dovadă automată a IP-ului original exact al vizitatorului.
Există excepții. Un vizitator poate opera el însuși un resolver recursiv, iar EDNS Client Subnet poate expune informații despre o rețea de client. Precizia depinde de ce se trimite efectiv, inclusiv de lungimea prefixului; o subrețea nu este neapărat adresa unui singur utilizator.
Când examinați un test de confidențialitate al proxy-ului, etichetați observațiile separat: sursa HTTP, sursa interogării DNS și orice date despre subrețeaua clientului. Căutarea locală versus căutarea destinației de pe partea proxy-ului poate schimba acea cale DNS, dar un rezultat are nevoie de aceste distincții înainte de a susține o afirmație despre identitate.