Valori implicite de proxy în DNF și suprascrieri pe fiecare depozit

O comandă numită yum nu indică ce configurație de proxy citește. yum vechi, DNF și DNF5 au detalii de implementare diferite; identificați mai întâi managerul de pachete instalat în loc să copiați calea de configurare a unei distribuții vechi.

Pentru DNF, îmbinați setarea de proxy în configurația principală activă:

[main]
proxy=http://proxy.example:8080

Păstrați fișierul existent și folosiți un punct final accesibil; pentru rutele permise către depozite publice, alegeți un candidat HTTP din lista de proxy HTTP. Un proxy localhost necesită un ascultător adecvat în același mediu de rețea.

Referința DNF documentează proxy_username, proxy_password și proxy_auth_method separat de acreditările depozitului. O parolă de depozit nu poate furniza contul intermediarului.

Secțiunile depozitului pot suprascrie proxy-ul principal. Dacă doar un depozit diferă, inspectați mai întâi acea secțiune; când proxy-ul explicit nu este setat, inspectați și intrările de mediu aplicabile. Folosiți referința DNF5 pentru acea generație în loc să presupuneți că fiecare detaliu anterior se transferă.

Separați eșecul rutei de selecția pachetului. Schimbarea pachetului solicitat, ștergerea tuturor metadatelor sau dezactivarea semnăturilor nu poate face un ascultător inaccesibil să răspundă. Stabiliți ruta aleasă și autentificarea proxy înainte de a acționa asupra unei erori ulterioare de depozit sau de pachet.