Aducerea proxy-ului Remmina în sandboxul său Flatpak

Un export într-un terminal poate fi perfect valid și totuși absent din procesul Remmina pe care l-ai lansat de pe desktop. La o instalare Flatpak, verifică environment override-urile proprii ale aplicației.

Flatpak oferă o suprafață de configurare pentru fiecare utilizator și fiecare aplicație. Un exemplu pentru un endpoint de proxy HTTP este:

flatpak override --user --env=https_proxy=http://proxy.example:8080 org.remmina.Remmina

Folosește ID-ul real al aplicației instalate și protocolul acceptat de endpoint. Numele variabilei descrie setarea consumată de biblioteca de rețea; nu cere ca valoarea să înceapă cu https://.

Implementarea de proxy a FreeRDP citește https_proxy și HTTPS_PROXY când nu a fost încă selectat un tip de proxy explicit. O compilare Remmina și tipul de conexiune trebuie să folosească într-adevăr acea cale. Profilele SSH, VNC și RDP nu sunt trei consumatori interschimbabili.

Închide complet aplicația existentă înainte de a o lansa cu noul override. Salvarea unui override nu rescrie un proces care rulează deja în sandbox.

Pentru a elimina exact acest override, Flatpak acceptă și:

flatpak override --user --unset-env=https_proxy org.remmina.Remmina

Ține acreditările în afara ieșirii comenzilor partajate. Un override de aplicație este configurație, nu un seif de parole. Dacă TCP ajunge la proxy dar conexiunea de desktop tot eșuează, păstrează profilul, transportul și răspunsul proxy alese; schimbarea mai multor export-uri în shell-ul gazdă nu poate repara o defecțiune de protocol sau de autorizare din interiorul acelei conexiuni.