Proxi SOCKS în .NET HttpClient: scheme URI acceptate

Folosiți schemele URI de proxy SOCKS documentate ale unui handler HTTP .NET compatibil în loc să presupuneți că vechile rețete terțe mai sunt necesare.

Răspunsurile vechi recomandă un handler SOCKS suplimentar pentru că vizează o stivă de rețea .NET mai veche. O stivă HTTP .NET modernă și acceptată poate folosi schemele URI de proxy SOCKS documentate.

var handler = new HttpClientHandler
{
    Proxy = new WebProxy("socks5://203.0.113.10:1080"),
    UseProxy = true
};
using var client = new HttpClient(handler);

Punctul final este doar ilustrativ. Lista de proxy SOCKS5 oferă candidați publici pentru acest URI socks5 din WebProxy; folosiți versiunea acceptată de handlerul real. Verificați cadrul țintă, timpul de execuție, platforma și handlerul real folosit de aplicație înainte de a aplica acest exemplu unui proces .NET Framework mai vechi.

Documentația actuală Microsoft despre proxy enumeră socks4, socks4a și socks5. Aceste nume descriu comportamentul protocolului. Un număr de port singur nu alege versiunea SOCKS, iar scrierea socks5h din curl nu este o schemă URI universală acceptată de fiecare client.

Pentru un serviciu SOCKS5 autentificat, configurați acreditările conform interfeței acceptate de handler. SOCKS4 și SOCKS4a nu oferă același mecanism de autentificare prin parolă.

URL-ul destinației rămâne neschimbat. O cerere HTTPS stabilește și verifică în continuare TLS-ul destinației prin calea proxy; adăugarea SOCKS nu este un motiv pentru a dezactiva acea verificare.

Articole similare