IP-uri de ieșire statice pentru apelurile API Heroku cu Proximo

Un API partener poate cere ca cererile să provină de la un IP sursă cunoscut, în timp ce aplicația Heroku care îl apelează rulează pe dynos variabile. O integrare Proximo existentă oferă o cale de ieșire printr-o adresă statică atribuită.

dyno’s API client → Proximo gateway → partner API
                         assigned source IP

Adresa de ieșire atribuită este cea care trebuie inclusă în lista de surse permise a partenerului. PROXIMO_URL identifică punctul final al proxy-ului și acreditările pe care aplicația le folosește pentru a intra pe acea cale; nu este URL-ul public al site-ului aplicației.

Aplicați ruta procesului care face apelul

Un proces web și un lucrător din fundal pot face cereri API separate. Configurați fiecare consumator necesar prin integrarea sa de proxy acceptată. Rutarea unui proces nu dovedește că toate celelalte procese folosesc gateway-ul.

Pentru o aplicație JVM, folosiți o configurație nativă adecvată de client HTTP sau SOCKS și mecanismul de autentificare acceptat de furnizor. Nu deduceți compatibilitatea cu Java dintr-un exemplu de wrapper scris pentru alt runtime.

Păstrați cererile primite pe ruta aplicației

Documentația Proximo pentru Heroku spune explicit că nu oferă acces de intrare la aplicație. Clienții care ajung la aplicația web folosesc în continuare numele de gazdă Heroku configurat și rutarea acestuia.

Folosiți URL-ul aplicației pentru a verifica accesul web de intrare. Folosiți dovezile din cererile primite de partener pentru a verifica adresa sursă de ieșire. Așteptarea ca IP-ul static al proxy-ului să servească aplicația combină aceste două direcții într-o funcție pe care serviciul de ieșire nu o oferă.