A cere unui proxy SOCKS să se conecteze la un nume de gazdă nu este același lucru cu a-i cere să returneze înregistrările DNS ale acelui nume.

Proxy-ul poate rezolva numele ca parte a stabilirii conexiunii solicitate. Poate, de asemenea, să transmită sarcina către un alt amonte adecvat. Clientul primește un răspuns SOCKS care descrie rezultatul conexiunii, nu un răspuns DNS general.

Pentru CONNECT, adresa legată și portul din răspuns descriu legarea pe partea serverului așa cum o definește protocolul. Nu tratați BND.ADDR ca pe o copie promisă a IP-ului rezolvat al destinației.

Dacă aplicația are nevoie doar de conexiune, poate folosi fluxul rezultat fără a ști ce adresă de destinație a ales proxy-ul. Dacă are nevoie de datele DNS în sine, alegeți o interfață cu adevărat capabilă de DNS, cu locația și politica resolver-ului dorite.

Această distincție împiedică și o verificare IP înșelătoare: adresa legată a proxy-ului, un IP de destinație și ieșirea publică văzută de site sunt valori diferite. Nu trebuie etichetată una drept cealaltă doar pentru că a apărut în același handshake.

Articole similare